Continuăm seria articolelor în care vă prezentăm aspecte din viata membrilor comunității românesti din Bologna cu o persoană care prin faptele sale merită sa fie data de exemplu tuturor, dar sa vedem de ce în articolul de mai jos:
V-aș ruga să vă prezentați în câteva cuvinte!
Mă numesc Cristina Naum, sunt născută în Constanta, am 26 ani, locuiesc în Bologna de 6 ani.
Cum ați ajuns în Italia?
Este o poveste mai lungă! Mai întâi a venit sora mea. Mama neobișnuindu-se cu lipsa ei, l-a convins pe tata să-și dea demisia de la școală unde era învățător și să vină în Italia pentru a fi alături de Lala, de soră-mea . Lucrurile au mers bine , așa că mama a decis să-l urmeze pe tata, dându-și demisia de la școală, fiind tot învățător. Între timp eu am ramas în țară pentru a termina liceul.Cum îmi lipsea foarte mult familia, în 2006 am decis să-i urmez și eu, împotriva voinței mamei. Ea vroia ca eu să rămân în țară, să muncesc ca antrenoare de tenis.
Ce știați despre Italia?
Știam că este o țară foarte frumoasă, bogată în istorie, cu foarte multe locații turistice, ceea ce mi s-a confirmat în timpul vacanțelor petrecute în Sicilia, Sardegna sau Puglia.
Ce vă place cel mai mult în Italia?
M-a impresionat grija lor pentru mediu, pentru cultură. Operele de artă cât și artiștii de renume mondial, nu te pot lăsa indiferent.
Îmi place stilul lor de viață, în special faptul că își respectă spațiul acordat celor trei mese, mai ales cina, care este momentul fundamental pentru reunirea familiei după o zi încărcată. De asemenea îmi place că-și respectă timpul pentru concediu, pentru vacanțe.
Ați avut probleme cu integrarea?
Nu, n-am avut probleme, mai ales că familia mi-a fost tot timpul aproape.
Ce hobbyuri aveti?
Îmi place să stau cu prietenii, prin urmare jocurile de societate dar cel mai mult îmi place să le fac surprize și să organizez petreceri!
În țară am făcut sport de performanță, timp de 12 ani, jucând tenis de masă.Ajunsă în Italia am participat la mai multe competiții unde am castigat 3 medalii de aur. Am fost de mai multe ori campioană regională pe Emilia Romagna, dar din cauza unor probleme de sănătate am fost nevoită să renunț.
Mai jucati tenis?
Foarte rar, doar cu prietenii!
Mă emotionez de fiecare dată cand deschid șifonierul unde-mi păstrez echipamentul pe care-l foloseam la antrenamente si competiții, dar am învățat că în viață nu câștigi tot timpul!
Cum ati decis sa deschideti un bar?
În Italia, concomitent cu pregătirea sportivă, am muncit în mai multe baruri unde am deprins secretul afacerii.
Într-o zi, mi-am luat inima în dinti și impreuna cu un prieten Beppe am decis să deschidem propria noastră afacere, asa că am cumpărat o licență.
Pentru cine vrea sa ne cunoască , ne poate găsi in Via Cartoleria,6, Cartola Caffè.
Momentan suntem in 3 care muncim, eu,Beppe plus un angajat. Ne-am făcut repede cunoscuți în zonă, atrăgand clienții, atât prin evenimentele pe care le organizăm,gen: “feste di laurea”, zile de naștere cât și prin calitatea serviciului și atmosfera pe care reușim s-o cream .
Satisfații din muncă?
Împreună cu prietenii am organizat un eveniment caritabil intr-o actiune numită, ”Împreună pentru Paul”.
În timpul așa numitului “aperitivo di mercoledì sera” la care au participat prieteni, am reusit să adunăm 1.000,00 de euro. Cu acești bani am acoperit costurile serviciilor sanitare de care Paul avea nevoie.
Planuri de viitor?
Nu mă gândesc la viitor, îmi trăiesc clipa!Am devenit de curând mătușică, așa că nu-mi fac planuri.
Ce părere aveți despre comunitatea românească din Bologna?
Am avut o experientă cu “alti e bassi”, cu buni și răi, de aceea încă mai cred în oameni, în români, deși mi-aș dori să fim mai uniti, mai buni!

Vasile Simon